Dragostea şi tăietorul de lemne
16:06 |
Publicat de
ANDU |
Editați postarea
Dragostea ca un bonsai? “Da, Dragostea e un bonsai, e o carte cu copertă roz”, mi-a spus Cristina, colega mea. Şi eu n-am citit-o? E timp.. Dragostea ca un bonsai, tare mult mi-a plăcut asemănarea. Firavă, sensibilă, necesită atenţie, trudă, sacrificiu şi pasiune din partea “grădinarului”. Dar mai ştiu că şi grădinăritul este o artă şi puţini sunt cei care, cu măiestrie, ştiu să-şi ocrotească şi să-şi menţină vie pasiunea. Pe cât de simple sunt cuvintele atunci când le aşezi pe hârtie, pe atât de complicat devine grădinaritul când nu ştii pe ce să pui mâna mai întâi: pe stropitoarea din care să picuri şoapte de dor sau pe lopăţica în întrebuinţarea căreia intră rememorarea şi aducerea la lumină a fiecărui moment trăit cu intensitate. Dac-ar fi să vorbesc din cărti, aş fi un ilustru promotor al iubirilor perfecte, însă grădinaritul în dragoste nu este aşa. Cum să-i mângâi fiecare frunză cu picuri din roua iubirii şi gândul la toamna ce va să vină? Cum să-i păstrezi strălucirea când vara s-a dus lăsând loc toamnei reci şi pustii? Să rupi frunza şi s-o conservi în ierbarul inimii până la anul? Cui i-ar folosi o frunză uitată între filele de carte, în dreptul careia să scrii eventual cu peniţa sufletului “Dragoste de-o vară ” ? De parcă, pusă într-un pahar cu apă la venirea primăverii ar renaşte odată cu ea?
Grele şi zbuciumate anotimpuri pe frunţi încreţite. Îmi amintesc şi-acum zâmbetul ei întinzând ridurile cu arătătorul. “Nu mai sta aşa-ncruntat..” Dar cum, când toată vara ai fost un tăietor de lemne, nu un grădinar?
Etichete:
gradinaritul in dragoste,
ierbarul inimii,
ingrediente,
iubirea de o vara,
motive pentru a iubi,
penita sufletului,
roua iubirii,
taietor de lemne
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Despre mine
- ANDU
- Codlea, Brasov, Romania
- Firimituri de suflet.. Tu ştii ce e fericirea? Dar jumătatea sufletului? Fericirea este o stare relativă a celor care mai ştiu să viseze, iar jumătatea sufletului.. este cel mai frumos vis pe care nu vom şti nicicând să-l trăim în realitatea noastră, căci suntem prea slabi să învăţam să ne trăim propriile vieţi.
Cauta:
Blogroll
-
ปัง 888 สล็อต - ปัง 888 สล็อต เป็นเกมสล็อตที่มีรูปแบบการเล่นที่หลากหลายและยาวนานที่ให้ผู้เล่นสนุกกับการเล่นได้อย่างไม่รู้จบ ไม่ว่าจะเป็นไลน์เดิมพัน The post ปัง 888 สล็...Acum 6 luni
5 comentarii:
Foarte frumoasa asemanare. Dar cred ca si toamna poate fi privita altfel decat rece si pustie daca suntem constienti ca vine si ne pregatim pentru ea. Nici daca ar fi doar vara si am fi mereu sub razele fierbinti ale soarelui nu putem fi siguri ca ne-am simti ocrotiti, noi sau iubirea noastra... uneori razele soarelui pot distruge viata si atunci toamna poate reprezenta salvarea...
Roxana, pentru a putea imbratisa gradinaritul in dragoste, ai nevoie de mult mai mult decat iscusinta, daruire, pasiune si truda. Acel ceva pe care un taietor de lemne nu il va avea niciodata si pe care mi-ar placea sa il ghicesti, daca nu il simti cumva.. Ai 3 incercari,un singur cuvant.
Sa fie Sentimentul?
Sa fie Iubirea? :)
Sa fie Sufletul, nu inima...
Finetea, Roxana, finetea... Pe OM il iubesti ca pe tine insuti, iar asta o faci in toata simplitatea ta. Cine si-ar dori raul siesi? NIMENI, NICIODATA! Cei care nu ajung sa vada asa lucrurile, sunt doar fiinte umane, nu si oameni. Daramite simpli.. si totusi atat de bogati. Cei mai! Ei sunt adevaratii gradinari.
E adevarat...intr-o oarecare masura... Mi-au venit in minte acei oameni pe care ii iubesti ca pe tine insuti in timp ce ei sunt taietori de lemne...Cred totusi ca avem momente in viata in care dorim sa ne ranim...si suferinta e o forma de vindecare, poate cea mai eficienta. Uneori ne auto-pedepsim pentru a putea sa redevenim acei gradinari fini (pentru ca finetea poate disparea daca intalnesti mai multi taietori de lemne, decat gradinari).
Trimiteți un comentariu