Penita sufletului

Picaturile de ploaie
De pe chipul tau plapand
Le zaresc ades cu teama
Unor lacrimi tremurand

Preschimbate in durerea
Unui ferecat zavor
Ce si-a pus pecete crunta
Pe cuvantul viitor

Suflete, tu nu stii oare
C-ai atatea de trait..
Si in zborul catre lume
Sa razbesti esti umilit?

Te hranesti cu-amaraciunea
Patimilor de-nceput
Din greseli ce-odinioara
N-ai simtit ca te-au durut..

Sa mai rabzi o picatura
C-un manunchi de vise mii
Parca-n treacat adunate
Printre lacrimi de copii.