PostHeaderIcon Dor de libertate



Visez la tine, libertate,
Ca un muribund la împăcare,
Ca o femeie ce nu poate..
Copilului să dea născare.

Ca bobul ce-aşteaptă o vară

Să fie spic de grâu în dar,
Ca cea lăsată tristă-n gară
Torcând doruri de dulce-amar.

Visez la tine, libertate,

Ca un menestrel dup-o chitară,
Te înconjor în castitate,
Cu serenade lungi de seară.

Aş vrea să pot, nu ca amantă,

Să-mbrăţişez viaţa cu tine,
Cununi pe creştet să îţi pun,
Să mi te am la rău şi bine.

Visez la tine, libertate,

Ca un pământean la nemurire,
Pe buze mi te-aduc cu şoapte
Când mă trezesc din adormire..

PostHeaderIcon A iubirilor strânsoare




Mă-nţeapă inima şi-acum,
Se strânge cât e ea de mare
Luptând cu viaţa, nu ştiu cum,
Căci am lăsat-o de nebun
Prin a trăirilor vâltoare.

Palpită izgonind suspine
Cu rugă către ursitoare,
Să-i curme-a dorului cruzime,
Că nu e nimeni să-i aline
Plesniri de bici usturătoare.

Să fie preschimbată-n piatră,
Departe azvârlită-n mare,
De o vei căuta vreodată
Să n-o găseşti, c-a fost iertată
De a iubirilor strânsoare.

PostHeaderIcon Dragostea şi tăietorul de lemne



Dragostea ca un bonsai? “Da, Dragostea e un bonsai, e o carte cu copertă roz”, mi-a spus Cristina, colega mea. Şi eu n-am citit-o? E timp.. Dragostea ca un bonsai, tare mult mi-a plăcut asemănarea. Firavă, sensibilă, necesită atenţie, trudă, sacrificiu şi pasiune din partea “grădinarului”. Dar mai ştiu că şi grădinăritul este o artă şi puţini sunt cei care, cu măiestrie, ştiu să-şi ocrotească şi să-şi menţină vie pasiunea. Pe cât de simple sunt cuvintele atunci când le aşezi pe hârtie, pe atât de complicat devine grădinaritul când nu ştii pe ce să pui mâna mai întâi: pe stropitoarea din care să picuri şoapte de dor sau pe lopăţica în întrebuinţarea căreia intră rememorarea şi aducerea la lumină a fiecărui moment trăit cu intensitate. Dac-ar fi să vorbesc din cărti, aş fi un ilustru promotor al iubirilor perfecte, însă grădinaritul în dragoste nu este aşa. Cum să-i mângâi fiecare frunză cu picuri din roua iubirii şi gândul la toamna ce va să vină? Cum să-i păstrezi strălucirea când vara s-a dus lăsând loc toamnei reci şi pustii? Să rupi frunza şi s-o conservi în ierbarul inimii până la anul? Cui i-ar folosi o frunză uitată între filele de carte, în dreptul careia să scrii eventual cu peniţa sufletului “Dragoste de-o vară ” ? De parcă, pusă într-un pahar cu apă la venirea primăverii ar renaşte odată cu ea?


Grele şi zbuciumate anotimpuri pe frunţi încreţite. Îmi amintesc şi-acum zâmbetul ei întinzând ridurile cu arătătorul. “Nu mai sta aşa-ncruntat..” Dar cum, când toată vara ai fost un tăietor de lemne, nu un grădinar?

Despre mine

Fotografia mea
Codlea, Brasov, Romania
Firimituri de suflet.. Tu ştii ce e fericirea? Dar jumătatea sufletului? Fericirea este o stare relativă a celor care mai ştiu să viseze, iar jumătatea sufletului.. este cel mai frumos vis pe care nu vom şti nicicând să-l trăim în realitatea noastră, căci suntem prea slabi să învăţam să ne trăim propriile vieţi.

Cauta:

Horoscop

berbectaurgemeni
racleufecioara
balanta scorpion sagetator
capricornvarsatorpesti

Blogroll

Video

Loading...

Persoane interesate

Parteneri

Codlea Info

Radio Codlea!

toateBlogurile.ro

Check PageRank