PostHeaderIcon Dragostea şi tăietorul de lemne



Dragostea ca un bonsai? “Da, Dragostea e un bonsai, e o carte cu copertă roz”, mi-a spus Cristina, colega mea. Şi eu n-am citit-o? E timp.. Dragostea ca un bonsai, tare mult mi-a plăcut asemănarea. Firavă, sensibilă, necesită atenţie, trudă, sacrificiu şi pasiune din partea “grădinarului”. Dar mai ştiu că şi grădinăritul este o artă şi puţini sunt cei care, cu măiestrie, ştiu să-şi ocrotească şi să-şi menţină vie pasiunea. Pe cât de simple sunt cuvintele atunci când le aşezi pe hârtie, pe atât de complicat devine grădinaritul când nu ştii pe ce să pui mâna mai întâi: pe stropitoarea din care să picuri şoapte de dor sau pe lopăţica în întrebuinţarea căreia intră rememorarea şi aducerea la lumină a fiecărui moment trăit cu intensitate. Dac-ar fi să vorbesc din cărti, aş fi un ilustru promotor al iubirilor perfecte, însă grădinaritul în dragoste nu este aşa. Cum să-i mângâi fiecare frunză cu picuri din roua iubirii şi gândul la toamna ce va să vină? Cum să-i păstrezi strălucirea când vara s-a dus lăsând loc toamnei reci şi pustii? Să rupi frunza şi s-o conservi în ierbarul inimii până la anul? Cui i-ar folosi o frunză uitată între filele de carte, în dreptul careia să scrii eventual cu peniţa sufletului “Dragoste de-o vară ” ? De parcă, pusă într-un pahar cu apă la venirea primăverii ar renaşte odată cu ea?


Grele şi zbuciumate anotimpuri pe frunţi încreţite. Îmi amintesc şi-acum zâmbetul ei întinzând ridurile cu arătătorul. “Nu mai sta aşa-ncruntat..” Dar cum, când toată vara ai fost un tăietor de lemne, nu un grădinar?

5 comentarii:

Roxana Cucu spunea...

Foarte frumoasa asemanare. Dar cred ca si toamna poate fi privita altfel decat rece si pustie daca suntem constienti ca vine si ne pregatim pentru ea. Nici daca ar fi doar vara si am fi mereu sub razele fierbinti ale soarelui nu putem fi siguri ca ne-am simti ocrotiti, noi sau iubirea noastra... uneori razele soarelui pot distruge viata si atunci toamna poate reprezenta salvarea...

ANDU spunea...

Roxana, pentru a putea imbratisa gradinaritul in dragoste, ai nevoie de mult mai mult decat iscusinta, daruire, pasiune si truda. Acel ceva pe care un taietor de lemne nu il va avea niciodata si pe care mi-ar placea sa il ghicesti, daca nu il simti cumva.. Ai 3 incercari,un singur cuvant.

Roxana Cucu spunea...

Sa fie Sentimentul?
Sa fie Iubirea? :)
Sa fie Sufletul, nu inima...

ANDU spunea...

Finetea, Roxana, finetea... Pe OM il iubesti ca pe tine insuti, iar asta o faci in toata simplitatea ta. Cine si-ar dori raul siesi? NIMENI, NICIODATA! Cei care nu ajung sa vada asa lucrurile, sunt doar fiinte umane, nu si oameni. Daramite simpli.. si totusi atat de bogati. Cei mai! Ei sunt adevaratii gradinari.

Roxana Cucu spunea...

E adevarat...intr-o oarecare masura... Mi-au venit in minte acei oameni pe care ii iubesti ca pe tine insuti in timp ce ei sunt taietori de lemne...Cred totusi ca avem momente in viata in care dorim sa ne ranim...si suferinta e o forma de vindecare, poate cea mai eficienta. Uneori ne auto-pedepsim pentru a putea sa redevenim acei gradinari fini (pentru ca finetea poate disparea daca intalnesti mai multi taietori de lemne, decat gradinari).

Trimiteți un comentariu

Despre mine

Fotografia mea
Codlea, Brasov, Romania
Firimituri de suflet.. Tu ştii ce e fericirea? Dar jumătatea sufletului? Fericirea este o stare relativă a celor care mai ştiu să viseze, iar jumătatea sufletului.. este cel mai frumos vis pe care nu vom şti nicicând să-l trăim în realitatea noastră, căci suntem prea slabi să învăţam să ne trăim propriile vieţi.

Cauta:

Horoscop

berbectaurgemeni
racleufecioara
balanta scorpion sagetator
capricornvarsatorpesti

Blogroll

Video

Loading...

Persoane interesate

Parteneri

Codlea Info

Radio Codlea!

toateBlogurile.ro

Check PageRank