Penita sufletului

Îţi ninge cu petale de cireşi
În luna Mai, când pomii sunt în floare,
Păşind desculţă pe covorul moale,
Sărutul lor pe tălpi să ţi-l apeşi.

Mireasă mi te-mbracă-n dansul lor,
Cu dalbă floare prinsă la ureche
Tu - preafrumoasă fără de pereche,
Zâmbetul tău seduce-ncetişor.

Alai îţi e un stol de rândunele,
Din depărtări venite, să-ti petreacă
Drumul către altar cântând pe-o creangă,
Vestind în crâng nunta iubitei mele.

Dar nu-ţi sunt mire eu, copac cu flori,
Petale-aştern cu timpul ce alină
Ca dorurile ascunse să-ţi devină
O viaţă primăvară în culori.